La zece zile după Înălţarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa, prăznuim Rusaliile sau Pogorârea Sfântului Duh, cunoscută şi sub denumirea de Cincizecime. Anul acesta prăznuim Pogorârea Sfântului Duh pe 8 iunie. Ca vechime, Rusaliile coboară până în veacul apostolic. În primele secole creştine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbătoare: a Pogorârii Duhului Sfânt şi a Înălţării lui Hristos. În jurul anului 400, cele două sărbători s-au despărţit una de cealaltă.

Dacă prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat, tot prin Duhul Sfânt ni se împărtăşeşte viaţa dumnezeiască şi omenească a lui Hristos. Pogorârea Sfântului Duh este actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa în oameni. Astfel, Biserica se constituie prin această extindere a vieţii lui Hristos în noi.

Tot legat de acest praznic, în vechime, bucuria sărbătorii era amplificată de catehumenii care primeau botezul în această zi, într-un cadru solemn şi festiv. Tot de timpuriu se aduceau la biserici flori şi ramuri de copaci, amintind de obiceiul similar practicat de către iudei la Sărbătoarea Cincizecimii în care se aducea mulţumire lui Dumnezeu pentru strângerea recoltei. Pogorârea Sfântului Duh marchează întemeierea Bisericii prin trimiterea de către Dumnezeu a Sfântului Duh în lume ca să împuternicească pe Sfinţii Apostoli să vestească Evanghelia. Biserica devine o realitate văzută prin pogorârea Duhului Sfânt, iar a fi creştin înseamnă a avea pe Duhul Sfânt.

Pr. Sergiu Nicolae Succurro