EDITORIAL – Peter-Vasile CZOMPA

        Ciudățeniile întâmplate la ”înfățișarea” din 5 septembrie a.c., la Tribunalul Cluj, au generat stupoare, controverse, uluială, neîncredere, furie, dezamăgire, bucurie, plus multe reacții publice pro și contra inculpatului Cătălin Cherecheș și a martorului Cristian Șpan, dar și o mulțime de întrebări din partea opiniei publice. Unele întrebări pertinente și de bun-simț, așa este, însă altele stupide, aiuristice și complet pe lângă subiect, majoritatea. Eu am dat publicității anumite informații concrete și câteva răspunsuri, pe facebook, în 8 septembrie a.c. și am și argumentat de ce doar după trei zile: fiindcă am așteptat să văd cine – din media și/sau din Justiție și/sau dintre cei implicați în procesul penal – și ce anume vor spune public după ”înfățișarea” în cauză. Apropo, tot scriu ”înfățișare” între ghilimele pentru că de fapt n-a fost nicio înfățișare așa cum se știe că se procedează… a fost doar o simplă discuție timp de câteva minute, da, însă nicidecum o înfățișare clasică, normală, a fost doar o ”informare” dorită la un moment dat de judecătorul Mihai Gîlcă. Iar asta, atenție!, în timp ce pe rol era o cu totul altă cauză penală! O să explic imediat tot ce s-a întâmplat, mai ales că întreaga poveste a avut niște urmări realmente incredibile: cauza a fost amânată scurt și fără echivoc, pe motiv că martorul-denunțător Șpan nu s-a prezentat… deși el a fost acolo și a așteptat pe hol circa patru ore, de la ora 14.00 până la 18.00!
Am fost și eu prezent, iată de ce pot să vă povestesc totul, cu toate detaliile, iar acum inclusiv cu amănunte mai din culise.

Eu am ajuns acolo cu câteva minute înainte de ora 14.00, ora la care era programată cauza ”Cherecheș”. Martorul Șpan era deja acolo, pe hol. Ne-am salutat, apoi eu am intrat în sala de judecată să văd ce și cum, ca de obicei. Adică, precum la toate celelalte 32 de termene de judecată la care am fost prezent, am intrat să văd ce este sau ce cauză va pune instanța pe rol. Și am văzut că deja erau dezbateri într-un alt proces (ceva cu pășuni și composesorate, cu subvenții obținute nelegal), urmând să fie audiați trei sau patru martori; așa că, fiind puțin surprins că judecătorul avea altă cauză în derulare (deja trecuse de ora 14.00) – și nu era către final, ci de-abia urma audierea martorilor! -, mi-am lăsat lucrurile în sală și am ieșit pe hol. Din experiență știam că audierea a trei martori poate dura cel puțin o oră sau poate chiar două, trei ore. Așa că am stat pe hol cu Șpan, am mai ieșit afară din clădire la o țigară… și-acum atenție mărită la ce-o să vă relatez.
Nu știu exact cât timp să fi trecut după ora 14.00, poate vreo 15 sau 20 de minute, când în fața ușii de intrare în clădire, afară, ne-am nimerit să fim eu cu Șpan, iar la doar câțiva metri de noi erau inculpatul Cherecheș cu apărătorul său, avocatul clujean Alexandru Rîșniță. Eu mă văzusem deja cu ei și în clădire, însă, ceea ce vreau acum să subliniez e următorul aspect: așadar, cei doi l-au văzut pe Șpan, evident, deci lucrurile erau mai mult decât clare! Adică, inculpatul și avocatul știau că martorul venise și că aștepta afară (sau pe hol)! Aici e foarte-foarte important să mai precizez ceva: sala respectivă de judecată e la parter, iar distanța dintre ușa sălii de judecată și cea de ieșire/intrare în clădire, pe holul aferent, este de circa 40 de metri, în linie dreaptă. Să rețineți amănuntul ăsta, e foarte important, veți vedea imediat de ce.

Și-uite-așa timpul a trecut, eu am mai intrat de vreo două ori în sala de judecată, între orele 14.30 și 16.00, am văzut că tot celălalt proces era pe rol, așa că am stat pe hol cu martorul. Era deja liniște pe holuri, doar noi eram acolo (și martorii din celălalt proces). Și jandarmii, cu care-am mai schimbat două vorbe, chiar și ei știind ce proces important urma să fie în sala 31. Apropo, în sala de judecată stă în permanență un jandarm…
În altă ordine de idei, trebuie să mai subliniez un aspect: martorul Șpan nu a intrat deloc în sala de judecată, așa este (iar asta n-a prea fost bine), însă repet și subliniez, pe rol a fost tot timpul o altă cauză – între orele 14.00 și 17.40 (!) -, martorul așteptând încheierea acelor dezbateri. De altfel, așa am procedat și eu, inclusiv fiindcă am văzut cât de mult timp a durat audierea fiecăruia dintre martorii din acel proces. Prin urmare, nici eu nu mă puteam gândi atunci ce se va fi întâmplat undeva între orele 14.45 – 15.30, nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodată că așa ceva ar fi posibil… și spun asta fiindcă umblu la procese de vreo 25 de ani, prin mai toate părțile din țară!
Așa că am tot așteptat, iar pe la 16.30-16.40 am intrat în sala de judecată, am văzut că era audiat penultimul martor, către final, așa că m-am așezat cuminte într-o bancă. Apoi a venit rândul ultimului martor, iar la ora 17.40 înfățișarea s-a încheiat. Mă gândeam că în sfârșit venise și rândul cauzei ”Cherecheș”… dar nu erau acolo nici inculpatul, nici avocatul lui, nici măcar ceva dintre lucrurile lor (și ei obișnuiau să-și mai lase în sală o geantă, o hârtie, o haină). Parcă deja presimțeam ceva, iar la ora 17.40, când judecătorul a anunțat că dezbaterile din acea zi s-au încheiat, toate, am fost stupefiat, neînțelegând ce se petrece! Nici n-am apucat să mă dezmeticesc bine din uluială, că o văd pe procuroarea Meda Titu (DNA) spunându-mi, în timp ce se pregătea să plece: s-a amânat cauza pe care o așteptați dv.!
Surprins și mai tare, o întreb scurt: da’ de ce, din ce motiv?
Și-mi răspunde la fel de sec: fiindcă n-a venit martorul Șpan!!!
Eu, stupefiat, îi spun automat, ba și cu voce cam ridicată: Dar Șpan e pe hol, doamnă, așteaptă de patru ore! Și eu, la fel! Păi când dracu’ a intrat cauza ”Cherecheș” pe rol?!? – am mai întrebat eu iritat (da, recunosc, eram deja la limita răbdării, plecasem dimineață din Baia Mare și-apoi am mai și așteptat degeaba peste patru ore pe hol!)…
Exact în acel moment, când în sală mai erau doar judecătorul, grefiera, eu și procuroarea DNA, chiar procuroarea i-a spus judecătorului cam așa: Domnule președinte, auziți ce spune domnul ziarist, că martorul Șpan este aici!
Iar eu am adăugat: Da, domnule președinte, martorul e de peste patru ore aici, a fost mai tot timpul cu mine pe hol sau afară… și l-au mai văzut și alții! A așteptat să se încheie cauza cealaltă (…)
Apoi a urmat o discuție off the record între noi, însă, tocmai din acest motiv, plus fiind vorba de etica profesional-jurnalistică, nu pot da publicității mai mult, ar fi incorect și neprofesional din partea mea.

Așa că, puțin după ora 18.00, am ieșit din sală (doamna procuror ieșise chiar înaintea mea) și m-am oprit la un metru în fața ușii… moment în care martorul Șpan s-a apropiat, foarte surprins, neînțelegând ce se întâmplă. Mi-a spus că a văzut-o pe procuroare plecând, eu am apucat să-i spun că gata, cauza s-a amânat fiindcă el ”n-a fost aici” (sic!)! Tocmai atunci a apărut în cadrul ușii grefiera Camelia Blăjan, care venise să încuie ușa. Însă, poate într-o secundă de inspirație, am rugat-o pe grefieră să aștepte puțin, spunându-i că vreau să i-l arăt pe martorul ”absent”. Ba mai mult, fiind deja față-n față, am și făcut prezentările (eu vorbisem deja cu grefiera în sală), iar Șpan, politicos, s-a prezentat, s-a și legitimat și, după ce eu am mai spus o dată că el este ”absentul”, Șpan a precizat că așteaptă de la ora 14.00. Atunci, eu am rugat-o pe grefieră să-i relateze neapărat judecătorului Mihai Gîlcă despre întâlnirea cu martorul Șpan, reacția grefierei fiind una realmente neașteptată, cam așa: ”Știți, eu sunt doar grefier… sunt prea mică și neimportantă, nu știu ce pot să zic… Sunt de dimineață aici, sunt epuizată, sunt doar un simplu grefier… și azi am venit aici doar să-l înlocuiesc temporar pe grefierul care e de obicei (n.a. – grefierul Paul-Dan Oneș, el a fost până acum la toate termenele), l-am înlocuit fiindcă e în concediu. Sunt foarte obosită… îmi dați voie să plec?”
Ei bine, într-adevăr se vedea că e obosită doamna grefier, dar era și destul de speriată, îi tremura vocea, de-abia vorbea, se vedea clar că situația o depășea total și că avea o teamă reținută cu greu… oare de ce? Mai ales că asistase și la discuția anterioară din sală, plus și la minutele în care instanța decisese scurt amânarea cauzei pentru ”lipsă martor”!

Bun, acum că ați aflat toate astea, mai rămâne un singur lucru de clarificat, dar esențial: când, cine anume și de ce a comunicat instanței că martorul Șpan ”nu e aici”?! Și, implicit, de fapt când și cine a deschis subiectul despre cauza ”Cherecheș”, nota bene, tocmai în timpul derulării unei alte cauze?!
Cum nici eu nu am fost în sală în minutele în care s-a întâmplat foarte ciudatul episod, cum doar bănuiam cam ce s-ar fi putut întâmpla, am încercat în următoarele zile să aflu tot ce puteam afla din sursele mele, mai direct, mai indirect, mai ales că știam destul de bine cam cine putea fi în sală atunci, în acele minute.
Și am aflat cam așa:
– că totul s-ar fi petrecut cândva în jur de ora 15.00 și-ar fi durat doar câteva minute (asta e aproape sigur!);
– că într-un moment de ”respiro” în celălalt proces care era pe rol, chiar judecătorul Gîlcă ar fi fost cel care i-ar fi întrebat pe primarul inculpat Cherecheș și pe avocatul Alexandru Rîșniță dacă martorul-denunțător Șpan venise! (dar de acest aspect nu sunt prea sigur!)
– că apoi judecătorul ar fi cerut să iasă cineva (cine anume?) pe hol să vadă – dar ar fi trebuit să spună clar cine să meargă să verifice, grefierul sau poate jandarmul de serviciu (se mai procedează chiar și-așa) -, astfel că ar fi ieșit pe hol jandarmul (asta nu e tocmai sigur), dar imediat a ieșit și avocatul Rîșniță (asta e sigur)!
– că s-au întors în sală și cel puțin avocatul i-a spus judecătorului că nu l-a văzut pe martorul Șpan! Tot ce se poate, adică e posibil și foarte probabil, mai ales că avocatul Rîșniță nu știa sigur nici cum arată Șpan… sau poate că Șpan era la toaletă sau poate afară la o țigară?! Acum atenție: recitiți mai sus ce-am scris despre momentul în care, puțin după ora 14.00, repet și subliniez, ne-am întâlnit afară toți patru, adică inculpatul, avocatul, Șpan și eu!!!
– că judecătorul Gîlcă, aflând că martorul Șpan ”nu este”, a decis scurt amânarea cauzei, ca să nu mai aștepte degeaba inculpatul și avocatul său?! Și-uite-așa s-a pus punct poveștii, iar inculpatul și avocatul au tot plecat liniștiți…
Acum, chiar aici și acum, e momentul să precizez un lucru extrem de important, un aspect-cheie care poate fi explicația celor întâmplate: așadar, în momentul în care judecătorul Gîlcă a deschis discuția despre martorul Șpan, în sală se aflau poate chiar trei persoane care știau bine că Șpan era acolo (recte inculpatul, avocatul său și un jurnalist – dar despre cel din urmă nu știu sigur dacă cumva nu plecase deja) sau, atenție!, dacă nu trei, cel puțin o persoană din sală știa foarte-foarte bine că martorul Șpan venise la proces: inculpatul Cătălin Cherecheș, care se și întâlnise acolo cu Șpan, aproape față-n față!
Și totuși edilul băimărean inculpat a tăcut mâlc, ”ca porcu-n cucuruz”, atunci când chiar avocatul său i-a spus judecătorului că martorul Șpan ”nu-i aici, nu l-am găsit”!
Apoi, iată o altă chestiune foarte ciudată: nici eu n-am fost pe hol exact în minutele alea când Șpan era ”intens căutat” de persoanele menționate. Ce coincidență ciudată! Deh, așa a fost să fie… numai că, repet, unii știau foarte bine că martorul venise la proces, plus că se mai știa că fumătorii, așteptând să intre o cauză pe rol, se duc afară la țigară – iată de ce v-am explicat mai sus ce distanță mică e între ușa sălii de judecată și intrarea în clădire.

Deci, așa s-a scris ”istoria” cauzei la termenele din 4 iulie a.c. și 5 septembrie a.c., martorul Șpan s-a prezentat de fiecare dată, însă pe 4 iulie nu s-au prezentat inculpatul Cherecheș și nici avocatul său, iar despre 5 septembrie tocmai ați aflat cum a fost. Concluziile… cred că eu nu mai trebuie să adaug nimic. Poate doar că următorul termen a fost stabilit pentru 31 octombrie (din nou aproape două luni între termene!) și că nu știu sigur, deocamdată, ce a stabilit instanța pentru data menționată. Oricum, de-aici înainte mă aștept la orice, dar chiar la orice…

Peter-Vasile CZOMPA