Poate părea preţioasă trimiterea la titlul unei cunoscute piese a lui Jean Giraudoux – ”Războiul Troiei nu va avea loc” – pentru un eveniment aparent mărunt din România: Sabina, o elevă de 15 ani de la Liceul „Korosi Csoma Sandor” din judeţul Covasna, a mers la şcoală purtând pe cap o bentiţă tricolor de „Ziua maghiarilor de pretutindeni”.

 

Deşi a repetat gestul după câteva zile, şeful ISJ Covasna, Keresztely Irma a  apreciat gestul tinerei drept un „incident copilăresc” şi „un teribilism”. „Trebuie să vedem care sunt motivele comportamentului acestei eleve şi din acest motiv am cerut conducerii liceului să efectueze o analiză şi să finalizeze […] un raport” – a spus Keresztely. Nu e nevoie de niciun raport, căci orice cetăţean al acestei ţări are dreptul oricând să poarte însemnele naţionale. În fond, americanii poartă şi costume de baie cu drapelul naţional şi nimeni nu se scandalizează, indiferent a cui zi naţională se întâmplă să fie în acea dată. După logica strâmbă a şefei ISJ Covasna, cam jumătate de an nu ar trebui să purtăm însemnele naţionale, pe motiv că e ziua vreunui stat de pe planetă. Căci nu pot crede că s-a referit doar la Ungaria, un stat ca oricare altul de pe lumea asta (chiar dacă, în ultima vreme, conducătorii ei se arată mai șovini decât alţi omologi).
Mai raţionali decât şefa învăţământului din Covasna  sau decât diriginta elevei – care a vrut să taie bentiţa Sabinei cu foarfecele – s-a arătat Consiliul Naţional al Elevilor (CNE). „Este inadmisibil ca într-un liceu din România o elevă de clasa a IX-a să fie mustrată, jignită, pusă la colţ şi ameninţată de către colegii ei  – care aparţin unei minorităţi naţionale -, de profesorul diriginte şi chiar de  conducerea şcolii, pentru faptul că a «îndrăznit» să poarte o banderolă cu tricolorul României” – deconspiră CNE … secretul lui Polichinelle.
„Un român din Covasna are mai multe în comun cu un ungur din Covasna decât cu un român din Galaţi. Se uită pe geam la aceeaşi privelişte. Îi bate aceeaşi ploaie. E un incendiu, au belit-o amândoi” – scriu „Caţavencii”, susţinând că ştirea  cu Sabina e un non-subiect. Au dreptate doar la o privire superficială. Dacă la acest episod adăugam altele petrecute în învăţământ, lucrurile se schimbă radical.
La începutul acestui an, au apărut în unele şcoli maramureşene broşuri ce îndemnau la solicitarea cetăţeniei maghiare, precum şi manuale în limba maghiară, conţinând ostentativ harta Ungariei Mari.  Anul trecut, în Baia Mare (pe fond de alegeri locale) a apărut un pseudomanifest care îndemna liceenii şi studenţii de etnie maghiară să nu se împrietenească – sau, Doamne fereşte – să nu facă prostia de a se căsători cu români. Ideea nu era tocmai nouă, fiind utilizată cu un an mai devreme la Salonta, unde adulţii de etnie maghiară se temeau că odraslele lor se vor împrieteni cu românii şi, astfel, vor apărea căsătorii mixte. Aşa că s-au hotărât să-i despartă de mici. La ideea primarului Torok Laszlo, elevii din toate clasele maghiare existente în toate şcolile din oraş (inclusiv de la Liceul Arany Janos) au fost grupaţi într-o şcoală  cu clasele I-XII, cu predare în limba maghiară.  Noua şcoala a luat numele de … Arany Janos. Cum nu puteau exista două şcoli cu acelaşi nume, liceul –  rămas doar cu elevi români – a optat pentru numele „Dacia”. Dar primarul nu a fost de acord: ”Ar fi o jignire, pentru că ar însemna că Salonta este pământ românesc” – se dădea de ceasul morţii primarul Torok.
Ar mai fi destule exemplele care arată cum îşi vâră extremismul coada în şcoli. De ce apare acest fenomen? Pentru că finanţările din Ungaria către formaţiunile extremiste de etnie maghiară nu au prea dat rezultate, PPMT și CNS obţinând rezultate nesemnificative în alegeri. Asta înseamnă că majoritatea adulţilor de etnie maghiară au optat pentru UDMR, refuzând extremismul şi manipularea. Ca să justifice investiţia, extremiştii maghiari s-au orientat spre şcoli. De aceea ştirea cu Sabina cea cu bentiţă tricolor chiar e un subiect.
ţinând cont de faptul că minţile fragede  sunt  mai uşor de manipulat, extremiştii mai şi câştigă câte o mică bătălie. De pildă, Sabina  cea cu bentiţă tricolor a primit ameninţări şi jigniri de la colegii de etnie maghiară. Chiar dacă  şi românii şi etnicii maghiari au multe în comun, „se uită pe geam la aceeaşi privelişte, îi bate aceeaşi ploaie”, se distrează în acelaşi club, îşi fac curte unii altora sau chiar se sărută prin pauze. Iar dragostea – vorba unei glume – nu ţine cont nici de sex, darmite de etnie. O dovedesc miile de familii mixte ce trăiesc fericite, în armonie.
Oricât s-ar încerca aţâţarea spre naţionalism a liceenilor de azi, ei vor deveni adulţii echilibraţi de mâine, zădărnicind banii cu care Ungaria alimentează şovinismul şi extremismul. De aceea, extremiştii pot câştiga mici bătălii, dar nu şi războiul.
De fapt, parafrazându-l pe Giraudoux,  Războiul Sabinei nu va avea loc.

Ananei Gagniuc