Motto: “Una dintre pedepsele pentru refuzul de a participa la viaţa politică este aceea că vei ajunge să fii condus de inferiorii tăi.” – Platon. Tineretul reprezintă viitorul ţării, iar viitorul acesteia depinde în cea mai mare măsură de politică (din păcate!), până aici nimic neclar. Dar oare tinerii din ziua de azi ştiu acest lucru?
Cât de interesaţi sunt tinerii de fenomenul politic? La o privire de ansamblu, constatăm că cei mai mulţi intră în categoria celor care nici măcar nu ştiu că nu ştiu, adică habar nu au ce înseamnă şi nici că le pasă. Alţii mai ştiu ei câte ceva, dar nu-i interesează, deci la fel de grav, în timp ce foarte puţini tineri cunosc un pic mai bine acest fenomen; în schimb aceştia sunt influenţaţi şi manipulaţi. Pe scurt, indiferenţa şi ignoranţa sunt la ordinea zilei, acesta fiind efectul. Pentru a-l înţelege, trebuie analizate cauzele, care sunt multiple. Sigur, eu nu emit aici judecăţi de valoare, nicidecum nu am pretenţia asta; îmi spun doar părerea, dar o părere bazată pe argumente – îmi place să cred acest lucru. În ce măsură am sau n-am dreptate, e deja cu totul altceva, fiecare poate avea dreptatea lui, nu? Aşadar, ziceam de cauze. Prima, cel puţin după părerea mea, e sistemul de învăţământ care e clar subjugat politic. An de an asistăm la “schimbări de modificări”, la nişte pretinse reforme care mai mult încurcă starea existentă şi aşa jalnică a lucrurilor. Pe deasupra, mai şi bulversează pe toată lumea: pe profesori, elevi şi părinţi. Învăţământul modern este centrat pe elev. Avem “confirmarea” prin rezultatele catastrofale din ultimii ani de la BAC. Atenţie, aceşti elevi împlinesc sau au deja 18 ani, devin majori, adică obţin şi dreptul de vot. Mulţi nu cunosc corect nici măcar limba română, nici nu mai pomesc de cultură generală sau politică, dar au dreptul să voteze! Aşa zice la lege! De câţiva ani, prin noile regulamente adaptate după normele europene, elevii au numai drepturi (sic!), pe când profesorii… culmea ironiei! – sunt puşi la colţ! De aici rezultă haosul existent: tot mai multe acte de indisciplină şi violenţă în şcoli, rezultate mediocre la învăţătură, indiferenţa profesorilor faţă de… aş îndrăzni să zic: de ei înşişi, apoi indiferenţa elevilor faţă de note, de profesori… Şi-atunci de politică ce să mai vorbim? Cu alte cuvinte, guvernul şi parlamentul au creat cadrul legal tinerilor astfel încât aceştia să poată face aproape orice în şcoală, adică să-şi bată joc în primul rând de viaţa lor!
Nici cu sistemul universitar nu ne prea putem mândri (există excepţii, desigur). Se presupune că mediul universitar formează sau cel puţin modelează gândirea tinerilor, indiferent de facultatea absolvită. Teoretic, tânărul are deja conturată o personalitate şi o viziune proprie asupra vieţii. În această perioadă ei ar trebui să-şi formeze un “minimum” de cultură politică. Dar lucrurile nu stau deloc aşa, zic eu, majoritatea studenţilor nefiind interesaţi de politică, ba mai mult, evită pe cât posibil acest lucru. Cei care totuşi prezintă interes sunt influenţaţi şi manipulaţi ordinar în toate felurile, şi ei nici nu ştiu acest lucru sau îl trec cu vederea. Cei care într-adevăr sunt buni şi capabili, aleg ori să plece în strănătate, ori aleg alt domeniu de activitate şi sunt indiferenţi “până la cer” faţă de politică. De cei fără şcoală nici nu mai pomenesc. Şi nici de tinerele odrasle ale unor politicieni şi ai unor îmbogăţiţi peste noapte, beizadele care calcă fix pe urmele părinţilor lor.
Mass-media ocupă, de asemenea, un loc foarte important în educaţia informală a tânărului, educaţia formală fiind făcută în şcoală. Principalele mijloace de comunicare în masă, televizorul şi internetul, sunt parte integrantă din viaţa fiecărui tânăr din ziua de azi. Multe posturi de televiziune, prin emisiunile de divertisment, telenovele, concursuri ş.a.m.d. promovează toate non-valorile, adică mediocritatea şi prostia duse la apogeu! Culmea ironiei, tocmai acest gen de emisiuni are cel mai mare rating! Profitul financiar primează peste tot, la fel fiind şi în media audio-vizuală, şi astfel se profită de naivitatea tinerilor, şi nu numai, aceştia fiind realmente intoxicaţi cu acest gen de emisiuni “educative” unde nivelul de cultură e sub nivelul mării. Dar să nu uităm, există şi emisiuni cu teme politice, cum să nu, fiecare post de televiziune selectându-şi invitaţii în funcţie de culoarea politică (a postului tv, desigur). Prea puţini tineri se uită la aşa ceva, iar cei care se uită, ce pot înţelege? Părinţii lor fie nu au timp, fie poate nu au capacitatea de a le explica cum stau lucrurile în realitate (aşa cum, de exemplu, din fericire eu am avut şansa să am nişte părinţi care întotdeauna au avut timp pentru mine şi au reuşit şi să mă-nveţe ce înseamnă pseudo-politica românească!). Prin urmare, ei văd nişte oameni la costum care vorbesc mult-mult, frumos şi nu spun aproape nimic interesant. Oricum, ce-i drept, de cele mai multe ori vorbesc mult şi chiar nu spun nimic! Ce poate să înţeleagă un tânăr din această veşnică tevatură politicianistă mizerabilă? Alege să fie indiferent sau cei care totuşi se mai uită sunt bulversaţi complet. Majoritatea tinerilor au acces la internet, ceea ce este un lucru benefic, dar prezintă şi anumite dezavantaje pentru că mulţi tineri utilizatori nu sunt suficient instruiţi în şcoală şi în special acasă cum să-l utilizeze, să-l folosească mai cu “cap”, nu doar pentru distracţie. De cele mai multe ori, părinţii nu au timp pentru aşa ceva sau sunt prea permisivi, acordându-le prea multă libertate în ceea ce priveşte accesul la internet şi de aici consecinţele de rigoare. Economia se bazează şi pe piaţa liberă, acest lucru favorizând apariţia a numeroase corporaţii multinaţionale, firme mari şi mici, comercianţi şi întreprinzători străini şi autohtoni deopotrivă, de aici apariţia a fel de fel de produse pe piaţă, de la gadgeturi, jocuri… până la fast-food-uri, cluburi gen discotecă şi alt gen de distracţii ieftine, de doi bani, care ocupă în special timpul tinerilor, în acest fel fiindu-le automat distrasă atenţia de la lucrurile cu adevărat importante, printre acestea numărându-se, da, chiar şi politica. În acest fel se promovează şi se accentuează consumismul şi, la fel de grav, individualismul, acesta fiind unul dintre punctele slabe ale capitalismului (promovat în special de americani). Mai pe şleau, profitul personal şi cât mai rapid posibil contează. Atât! Ba mai mult, dacă se poate, să moară şi capra vecinului!
Cultura politică se poate “învăţa” sau contura în familie sau în anturajul sau cercurile de prieteni ori colegi. Tinerii ar trebui să înveţe abc-ul politicii în familie, dar acest lucru este ignorat aproape total în ziua de azi din nenumărate motive: fie părinţii nu au timp, fie tânărul nu prezintă interes în această privinţă, dar probabil cel mai grav lucru e că majoritatea părinţilor sunt indiferenţi ori pur şi simplu nu au capacitatea de a înţelege politica; şi mai mult, să le explice tinerilor anumite lucruri concrete. E evident faptul că românul de rând nu prea are sau nu are mai deloc cultură politică. Politica reprezintă apanajul celor cu studii superioare, al celor educaţi în acest sens (ce au cultură politică), şi în special al celor… cu bani! Cultura politică a banului! În România, mai mult de jumătate din populaţie este reprezentată de pătura medie înspre săracă, de către cei cu studii medii sau mai puţin, având un nivel de educaţie şi cultură (inclusiv cultură politică) mediocru înspre scăzut sau în unele cazuri inexistent. Nici tinerii, dar nici populaţia adultă în majoritate, nu sunt interesaţi de politică, ori dacă sunt, aceştia sunt influenţaţi de anturaj sau sunt influenţaţi de mass-media. În acest fel, cei mai mulţi ajung să nu mai gândească, lăsându-i pe alţii să gândească în locul lor. Nu mai trec prin filtrul conştiinţei lor nicio informaţie. Astfel apare instinctul de turmă!!! Predomină acea gândire eronată care merge pe ideea că singur nu poţi face nimic. “Greşeala cea mai mare este să nu iei nicio atitudine, mergând pe ideea că nu poţi face nimic” – S. Smith. Unii merg pe ideea de fatalism, şi anume că asta e soarta românilor, că trebuie să ne purtăm singuri crucea. Alţii cred şi speră, în van, că se vor schimba lucrurile în bine cu timpul. Ei bine, dacă nu facem nimic, lucrurile aşa vor rămâne şi în viitor. Nu timpul schimbă, ci oameni se schimbă şi schimbă lucrurile. Niciun lucru nu se schimbă de la sine. Probabil or fi de vină şi anii de dictatură, când libera exprimare şi opinia personală erau estompate. Chestie de mentalitate.
Politica e o afacere în “familie”, în acest fel au apărut “dinastiile” politice şi astfel se explică de ce de 23 de ani încoace vedem mereu cam aceleaşi figuri, mai mult sau mai puţin cunoscute, pe scena politică românească. Este un fel de circuit închis în care românul de rând şi mai ales românul cinstit, corect, muncitor, care are anumite principii şi valori morale, nu are acces!
Însă toate aceste lucruri nu sunt tocmai întâmplătoare. Nu este de vină nici fatalismul, nici altceva… ci numai şi numai noi! Exact asta vor “ei”: vor o populaţie ignorantă, credulă, obedientă şi fără glas – adică o turmă!!! Prin urmare, tineretul, şi nu numai, este intoxicat, împiedicat sau îi este distrasă atenţia prin orice mijloace de diversiune de la lucrurile importante printre care se numără şi politica. Şi cei care susţin acest lucru sunt consideraţi paranoici! “Poate nu vei afla niciodată rezultatul acţiunilor tale, dar dacă nu faci nimic, cu siguranţă nu va fi niciun rezultat!” (M. Gandhi).
Raul CZOMPA
