EDITORIAL – Răzvan ŞTEFAN
În 0ctombrie 2010, Angela Merkel a făcut o vizită în România. Momentul avea semnificații: se împlineau 130 de ani de relații diplomatice dintre România și Germania. Însă, contextul crizei economice care frământa Terra, a făcut ca vizita să se soldeze cu un eșec.
Trebuie să amintim că, la acel moment, deși Rusia trăgea sforile în stilul caracteristic, complicațiile legate de anexarea Crimeei și de conflictul hibrid din estul Ucrainei, erau peste orizontul predicțiilor.
Întâmplarea face ca eu să fi vizionat întreaga conferință de presă de la sfârșitul vizitei doamnei Merkel, conferință din care televiziunile au dat ceea ce au considerat conform cu așteptările telespectatorilor, editorilor sau ale patronilor, nu contează. Nicio televiziune nu a dat singurul moment care mie mi s-a părut important. Momentul la care mă refer a blocat-o pe frau Merkel, iar pe ziariști(români!), i-a lăsat indiferenți.
Cum pe “ai noștri” îi interesa impactul crizei și eventualul ajutor pe care l-am putea primi din partea “motorului” economiei europene, întrebările jurnaliștilor s-au învârtit, insistent, în zona economică. Fraulein s-a descurcat bine și a fost răbdătoare cu noianul de întrebări, din care prea puține erau oportune și țineau de zona de responsabilitate a cancelarului.
Pentru cine nu știe, finalul unei conferințe(civilizate) de presă este anunțat, ori în “în clar”, ori printro aluzie destul de transparentă. Dar este, întotdeuna, atributul celui susține respectiva conferință. În cazul nostru, era d-na Merkel. După 40-50 de minute, deja toată lumea începuse să se foiască și devenise clar că momentul trenează, creeându-ți senzația de restaurant aflat în pragul închiderii de noapte. Întrebările erau mai lălăite și din ce în ce mai fără obliect. În imagine se vedeau deja cum tehnicienii strâng cablurile și trepiedele. Întrun asemenea moment am văzut-o pe d-na Angela Merkel descumpănită, fără ca cineva să-i înțeleagă descumpăneala. Simțeai cum cei care mai erau atenți la ea se întrebau “ce mai vrea?”. Atunci, d-naMerkel a întrebat ea publicul: “Dar despre Transnistria nu întreabă nimeni?”. Nu a întrebat-o nimeni și conferința de presă s-a încheiat.
Asta era în 2010… De curând, când valul de efuziune națională a străbătut România văzând cum Republica Moldova se apropie de Uniunea Europeană și, indirect, de reîntregire, mi-am adus aminte de momentul cu frau Merkel. Astfel mi-am dat seama că, indiferent de interesele oculte pe care le-ar avea Germania în complicatele relații cu Rusia, cu Ucraina, Transnistria și Găgăuzia, nemțoaica s-a dovedit atunci un “român verde”, mult mai verde decât românii verzi de astăzi!
Loganul dac cu motor de Mercedes
