EDITORIAL – Răzvan ŞTEFAN

Întotdeauna m-au indignat politicenii care, acuzați în vreun dosar, reclamau că, de fapt, era o răfuială politică. La televizor, ei pun, întotdeuna, punct, sau semnul exclamării, după afirmație. Ca și cum, nu mai ai ce aștepta după afirmația lui. Totul este evident, ce naiba!, pare să sune restul, nespus, al justificării. Mă rog, poate nu cu aceleași cuvinte, dar cam așa. Un fel de copiere(era să spun plagiere!), la completarea unui formular unde, în afară de caligrafie și semnătură, multe lucruri nu diferă. Este un dat. Un fel de așa-i la noi. Tradiție și obiceiuri…
În aceleași cutume strămoșești al jocului politic autohton se înscriu și faptele rele. De acestea, vinovați sunt alții. Prin contorsionate ițe logice și sofisme care jignesc inteligența bebelușilor, relele sunt întotdeauna moștenite. Greaua povară, băsismul, licuriciul sau KGB-ul se află, de fapt, sub această spoială de proces în care omul nostru este, clar, nevinovat. Dacă nu ăștia, mai avem: Udrea etc. Depozitul imaginar al fantoșelor cu care ne vor unii bântuiți este mare. Acuzele sunt, în cel mai bun caz, vagi. Ceva de genul: Iilescu – KGB sau Băsescu securist. Nici nu contează dacă asta se aude la vreo Antenă, patronată de un securist notoriu. Este clar: avem de-a face cu un atentat la ființa națională bla, bla. Nimic despre dosarul respectiv.
Antenele dovedesc resurse inepuizabile în implicarea lui Băsescu(și, bineînțeles, a băsiștilor) în afaceri necurate, clamând lipsa dovezilor în dosarul pe care ei l-au intitulat “Telepatia”. Dosar în care Dan Voiculescu este nevinovat!(v-am spus doar, lipsesc dovezile!). Faptul, vizibil de pe lună, că o avere întreagă a trecut pe trei lei, din patrimoniul statului direct în buzunarul lui Voiculescu nu întrunește calitățile necesare unei dovezi, cred exigenții jurnaliști de la Antene. Ce mai, e dosar politic. Ba, mai mult decât atât: de ce acum?
Dosarul Mircea Băsescu nici nu are rost să-l invocăm. Traian l-a sacrificat pe frate-său. Totul pentru o obscură perspectivă politică și pentru mulți bani de la un țigan care compromite orice asociere. Dacă te arăți încontinuare nedumerit de o justiție-marionetă care acționează împotriva fratelui sau, mai rău, al fiicei, ești privit cu compasiune: Cât de fraier poți să fi să nu vezi că totul este ba pentru Udrea, ba chiar pentru Băsescu însuși. Dacă respectivul intrelocutor care te privește cu milă îți mai și spune, cu tâlc: de ce tocmai acum?, lucrurile sunt clare. Ori ești băsist, ori nebun.
Viorel. Marele maestru al combinațiilor, Boss, a intrat pe mandat și e belit. De ce acum? Este întrebarea care dacă la început mă enerva, acum mă scoate din sărite! Dacă le spui că înregistrarea încriminatoare, dovada, era caldă, venită direct din prezent, ai parte de aceleași priviri compătimitoare. Nu vezi Matrix-ul. Băsescu e în toate etc. Turcescu a intrat deja în istorie. Și poate nu sunt singurii cai verzi care pasc liniștiți pe pereții șandramalei ce scârțâie în vântul unei justiții prea des plecată în concediu…
Microsoft și EADS. Sunt toți băgați. Dar, doar unul e de vină! De ce acum? Călătoria continuă, cum sună sloganul cu care actualii vor să ne arate ce au făcut ei într-o țară în care alții din zori până-n seară…
Tuturor care întreabă de ce acum? le dau două variante de răspuns.
Varianta unu: Un băiat de cinci ani care a văzut(și auzit), știrea cu Guzganul încolțit, m-a întrebat “da’ ce a făcut nenea?” I-am răspuns că nenea a făcut rele. Și a înțeles.
Varianta doi: un banc. Cică un tată îi spune lui fii-su, în dorința de a sintetiza pericolele ascunse ale existenței umane: Măi, ai grijă că viața nu e chiar așa de roză cum poate crezi. De ce tată? D-aia!
Suntem beliți. Toți!